Scolioză la copii: semne, testul Adams și tratament

Scolioza la copii este o curbură laterală a coloanei, însoțită de o ușoară rotație a vertebrelor, care apare de cele mai multe ori în anii de creștere rapidă, între copilărie și adolescență. Majoritatea curburilor găsite la timp sunt mici și, de multe ori, doar se urmăresc. Ca să ai liniște, ai nevoie de două lucruri: să știi cum deosebești o postură lăsată de o scolioză adevărată și să știi când e momentul să mergi cu copilul la medic.

Postură incorectă sau scolioză adevărată

Mulți părinți observă că cel mic stă cocoșat la birou sau cu un umăr lăsat când se joacă pe telefon. De obicei e vorba de o postură incorectă: spatele arată strâmb când copilul e obosit sau neatent, dar se îndreaptă complet când îi spui să stea drept ori când se întinde pe spate.

Scolioza structurală e altceva. Curbura rămâne și când copilul se îndreaptă, iar vertebrele sunt ușor rotite unele față de altele. Medicii vorbesc de scolioză atunci când, pe radiografie, curbura măsoară cel puțin 10 grade. Cea mai frecventă formă la copiii mari și la adolescenți este scolioza idiopatică, adică fără o cauză cunoscută. Nu apare din cauza unei poziții greșite la masă și nu e vina nimănui.

Mai există situația în care un picior e puțin mai lung decât celălalt, bazinul se înclină, iar coloana compensează. Aici curbura dispare, de regulă, când copilul stă așezat, semn că nu e una structurală.

Semne pe care le poți observa acasă

• un umăr mai sus decât celălalt;
• un omoplat care iese mai mult în afară;
• talia asimetrică, cu spațiul dintre braț și corp mai mare pe o parte;
• un șold care pare mai ridicat;
• bluza sau rochița care atârnă inegal.

Scolioza idiopatică de obicei nu doare. De aceea trece adesea neobservată până când cineva vede copilul în costum de baie, vara, la ștrand.

Testul aplecării înainte, explicat pentru părinți

Testul Adams este cel mai simplu mod de a verifica o bănuială de scolioză și îl poți face și tu acasă, ca primă observație.

1. Copilul stă cu spatele la tine, desculț, cu spatele gol sau într-un maiou subțire.
2. Picioarele sunt apropiate, genunchii întinși.
3. Îi ceri să se aplece încet înainte, cu brațele atârnând liber și palmele lipite, ca și cum ar vrea să atingă vârfurile degetelor.
4. Te uiți din spate, cu ochii la nivelul spatelui lui, de-a lungul coloanei.

Cauți o diferență de înălțime între cele două părți ale spatelui, de obicei în dreptul coastelor sau în zona lombară (partea de jos a spatelui), ca o mică cocoașă pe o singură parte. Această proeminență, numită gibozitate, apare din cauza rotației vertebrelor. La o postură doar incorectă, spatele aplecat arată simetric.

Testul nu pune un diagnostic. O asimetrie foarte mică nu înseamnă automat scolioză, iar un test care ți se pare normal nu exclude o curbură mică. La evaluare, specialistul poate măsura rotația trunchiului cu un instrument simplu, numit scoliometru, și decide dacă e nevoie de pași în plus.

Când e nevoie de radiografie și de medicul ortoped

Dacă testul arată o asimetrie clară sau dacă semnele de mai sus se văd cu ochiul liber, următorul pas este consultul la medicul ortoped, de preferat ortoped pediatru. Medicul examinează copilul și, dacă e cazul, recomandă o radiografie a întregii coloane, făcută în picioare.

Pe radiografie se măsoară unghiul Cobb, adică unghiul care arată cât de pronunțată e curbura. Tot din radiografie medicul poate aprecia cât mai are copilul de crescut. Aceste două informații, unghiul și creșterea rămasă, cântăresc cel mai mult în decizia de tratament. O curbură de aceeași mărime e mai îngrijorătoare la o fetiță de 11 ani, înainte de puseul de creștere, decât la un adolescent care aproape a terminat de crescut.

Ritmul controalelor îl stabilește medicul, de obicei la câteva luni în perioadele în care copilul crește repede.

Cum ajută kinetoterapia în scolioza la copii

Kinetoterapia nu îndreaptă coloana peste noapte și nu înlocuiește corsetul atunci când medicul îl recomandă. Are însă un rol real, mai ales la curburile mici și moderate, și ca însoțitor al corsetului.

Exercițiile specifice pentru scolioză sunt diferite de gimnastica obișnuită. Se construiesc pe curbura fiecărui copil: în ce parte e îndoită coloana, unde e rotația, câte curburi sunt. Cea mai cunoscută este metoda Schroth, iar ideea de bază este autocorecția. Copilul învață să își alungească activ coloana și să corecteze curbura cu propriii mușchi.

La ședințe, kinetoterapeutul lucrează de obicei pe trei direcții:

• Conștientizarea posturii. Copilul se vede în oglindă, află cum arată „drept” pentru corpul lui și învață să își găsească singur poziția corectă.
• Respirația dirijată. Unele exerciții folosesc respirația ca să deschidă zonele de coaste mai strânse de pe o parte.
• Stabilitatea și forța. Mușchii trunchiului se antrenează în poziția corectată, iar corecția se mută apoi în viața de zi cu zi: la birou, la teme, la sport.

Regularitatea contează mai mult decât durata. Câteva exerciții bine învățate și făcute acasă aproape zilnic aduc mai mult decât o ședință lungă din când în când. Studiile arată că aceste exerciții pot ajuta la controlul curburii și la postură, dar răspunsul diferă de la copil la copil, iar urmărirea la medic rămâne obligatorie.

Corsetul și operația, când intră în discuție

Decizia îi aparține medicului ortoped. El cântărește mărimea curburii, cât mai are copilul de crescut și cât de repede s-a agravat curbura între controale. Ca orientare generală, folosită în ghidurile internaționale:

• curburile mici se urmăresc periodic, adesea împreună cu exerciții specifice;
• corsetul se discută, de regulă, la curburile moderate, de la aproximativ 20–25 de grade în sus, la copiii care mai au mult de crescut;
• operația se ia în calcul, în general, la curburile mari, de peste aproximativ 45–50 de grade, sau la cele care continuă să se agraveze.

Acestea sunt repere, nu reguli fixe. Un corset purtat corect, atâtea ore pe zi câte a recomandat medicul, scade riscul ca o curbură să se agraveze în anii de creștere. Nu o corectează definitiv, iar rezultatul depinde mult de cât de consecvent îl poartă copilul. Kinetoterapia ajută și aici, cu exerciții care păstrează mobilitatea și forța mușchilor sub corset.

Ghiozdanul, sportul și viața de zi cu zi

Un ghiozdan greu nu provoacă scolioză. Poate însă da dureri de spate și de umeri, mai ales dacă e purtat pe un singur umăr. O regulă practică folosită des: ghiozdanul plin să nu depășească, orientativ, 10–15% din greutatea copilului.

Ajută să fie purtat pe ambele bretele, cu cărțile grele așezate cel mai aproape de spate.

Sportul este binevenit. În cele mai multe cazuri, copilul cu scolioză poate face aproape orice sport îi place: fotbal, dans, baschet, înot. Înotul e foarte bun pentru condiția fizică, dar nu tratează scolioza, așa cum se crede adesea. Restricțiile, atunci când există, de exemplu după operație, le stabilește tot medicul.

Greșeli frecvente ale părinților

• „Lasă că se îndreaptă singur.” O scolioză structurală nu dispare odată cu creșterea. Dimpotrivă, în puseul de creștere se poate agrava, iar controalele la timp fac diferența.
• Un corset sau un „corector de postură” cumpărat fără recomandare. Corsetul pentru scolioză se face pe măsură, după radiografie, și se poartă doar la indicația medicului.
• Certatul copilului pentru cum stă. Scolioza idiopatică nu vine din „stat strâmb”. Copilul are nevoie de încurajare, nu de vinovăție.

Când mergi de urgență la medic

Scolioza obișnuită a copilului nu doare și nu dă alte simptome. Mergi repede la medic, sau la urgențe dacă simptomele sunt puternice, când apare oricare dintre semnele de mai jos:

• durere de spate puternică sau care îl trezește pe copil noaptea;
• amorțeli, furnicături sau slăbiciune în picioare, mers nesigur, împiedicări noi;
• probleme noi în controlul urinei sau al scaunului;
• durere de spate cu febră, scădere în greutate sau stare generală proastă;
• o curbură care se vede că se agravează rapid, de la o lună la alta;
• respirație dificilă sau oboseală neobișnuită la efort.

Aceste semne pot indica o altă cauză a curburii, care trebuie investigată de medic.

Cum te ajutăm la Kineto Bucovina, în județul Suceava

Dacă ai o bănuială, începe cu o evaluare kinetoterapeutică gratuită. Kinetoterapeutul se uită la postura copilului, face testul aplecării înainte și îți spune clar dacă e cazul să mergeți la medicul ortoped pentru radiografie. Diagnosticul de scolioză îl pune medicul. Dacă există deja unul, adu radiografia și recomandările la prima întâlnire.

Programul de kinetoterapie pentru copii se face pe curbura și pe vârsta copilului, cu exerciții pe care le învață în sală și le repetă acasă. Pentru scolioza la copii, ne găsești în județul Suceava la centrele din Liteni, Dumbrăveni, Pojorâta și Arbore. Programarea se face la 0748 481 481 sau online.

Întrebări frecvente

Cum îmi dau seama dacă copilul meu are scolioză?

Urmărește umerii, omoplații și talia, apoi fă testul aplecării înainte; dacă o parte a spatelui e mai ridicată, mergi la o evaluare, iar diagnosticul îl pune medicul.

Se poate vindeca scolioza la copii doar cu exerciții?

Exercițiile specifice pot ajuta la controlul curburilor mici și la o postură mai bună, dar nu garantează îndreptarea coloanei și fac parte dintr-un plan stabilit cu medicul, care poate include controale periodice sau corset.

La ce vârstă apare scolioza la copii?

Cea mai frecventă formă, scolioza idiopatică, apare de obicei de pe la 10 ani până la sfârșitul pubertății, când copilul crește repede, dar există și forme mai timpurii.

Ghiozdanul greu provoacă scolioză?

Nu, ghiozdanul nu provoacă scolioză, însă unul prea greu sau purtat pe un singur umăr poate da dureri de spate și de umeri.

Copilul cu scolioză poate face sport?

Da, în cele mai multe cazuri sportul este recomandat și îl ajută să își întărească mușchii trunchiului, iar eventualele restricții, de exemplu după operație, le stabilește medicul.

Cât timp se poartă corsetul pentru scolioză?

Numărul de ore pe zi și durata tratamentului le stabilește medicul ortoped în funcție de curbură și de creșterea rămasă; de regulă, corsetul se poartă până la terminarea creșterii, iar respectarea programului contează mult pentru rezultat.

Am scris acest ghid ca să știi ce să urmărești și ce să întrebi la consult. Diagnosticul și tratamentul copilului tău le stabilește medicul care îl examinează.